Gratuit: Sugababes – Catfights And Spotlights

SUGABABES
Catfights And Spotlights
(Island/Universal)
www.Sugababes.com
Una dintre cele mai bune trupe de fete din Marea Britanie a revenit cu un nou album.
Ele sunt Sugababes şi dacă ar fi să ne luăm după ştirile recente ar trebui să ne bucurăm de lansarea acestui album pentru o bună bucată de vreme.
De ce? S-ar putea ca fetele să ia o pauză pentru ca una dintre ele să meargă la facultate.
‘Vinovata’ este Keisha Buchanan, singura care este în grup încă de la început.
Poate că acum Keisha a început să se gândească şi la viaţa ei şi cine poate să o condamne? Este în formaţie încă de la vârsta de 12 ani.
„Catfights And Spotlights” se numeşte cel de-al şaselea album al fetelor.
Poate că nu le lipseşte o pauză, având în vedere că majoritatea grupurilor se opresc pe la trei albume.
Şi de această dată Sugababes au lansat un album stilat, sofisticat, exact aşa cum şi-au obişnuit fanii.
Se simte că fetele nu au dorit să renunţe la personalitatea lor distincă când vine vorba de muzică.
Chiar dacă afirmam că albumul este stilat şi sofisticat, nu am precizat ca este cel mai bun al lor.
Câteva dintre piese nu sună atât de bine încât să fie incluse pe un album Sugababes, dar totuşi, prin nu ştiu ce minune, au fost incluse.
Albumul se deschide cu piesa „Girls”, care este şi primul extras pe single. Este o piesă perfectă pentru atitudinea Sugababes. Puţini ştiu că de fapt piesa include pasaje din cântecul „Here Come The Girls” interpretată de Ernie K-Doe, din anii ’60.
Parcă tot albumul este retro, iar acest lucru se simte şi pe „You On A Good Day”. Parcă aş fi ascultat The Supremes, iar ăsta este un lucru bun.
„Catfights And Spotlights” nu este un album doar retro, ci şi funky. „No Can Do” vine să completeze ceea ce afirmam. Pariez pe lansarea ca single a piesei, dar înainte să spui cât de bine sau nu sună, trebuie să ştii că şi aici fetele s-au inspirat. Cum aşa? Păi ascultă şi tu „Yes It’s You”, Sweet Charles Sherrell.
Există şi o explicaţie pentru sound-ul funky-retro. Fetele au lucrat cu Jason Pebworth, solistul trupei Orson.
„Hanging On A Star” nu m-a impresionat, deşi păstrează ritmul alert, tipic celor de la Sugababes. Vei spune şi tu că la un moment dat seamănă cu The Pussycat Dolls.
Urmează pasajul mai lent al albumului.
Un sound mai actual auzi pe „Side Chick”, „Unbreakable Heart”, „Sunday Rain” şi, cea mai bună dintre toate, „Every Heart Broke”.
Pe stilul Natashei Bedingfield este „Beware”, dar din păcate pe alocuri este o piesă enervantă.
Numai bună să conduci este „Nothing’s As Good As You”, dar şi să o asculţi într-o cafenea plină de fum de ţigară.
Ascultând piesa „Sound Of Goodbye” nu am simţit nimic, adică nu mi-a transmis mai nimic…
Pe final te loveşte o piesă reuşită. O baladă caldă, cu versuri reuşite şi o linie melodică perfectă, „Can We Call A Truce”. Parcă este poziţionată perfect la final. Adică „ştim că nu este chiar cel mai bun album al nostru, dar hai să nu ne certăm şi să ajungem la o înţelegere”. Este o piesă suficient de lungă pentru a uita că ai avut parte şi de cântece uneori stridente şi care nu se ridică la nivelul aşteptărilor.
Albumul vine şi cu două piese bonus.
Cu siguranţă îţi va plăcea „About You Now” în versiune acustică. Ştiu sigur că mie mi-a plăcut să le aud pe cele trei Sugababes acompaniate doar de un pian.
„Like A Star” este cea de-a doua piesă bonus şi este interpretată alături de Taio Cruz, care de altfel a şi compus-o.
Rămân suprins de faptul că albumul nu este chiar aşa cum m-am aşteptat. Mai şocat sunt de faptul că unul dintre producători este Klas Åhlund, răspunzător pentru multe dintre piesele de succes ale lui Robyn. Lui i se alătură alţi producători de marcă, Max Martin, Melvin Kuiters, Si Helbert şi Steve Booker.
Chiar şi uimit de final, nu pot să spun că este un album pentru care să te baţi în magazin, dar este un material sofisticat… stilat.
„Can we bring yesterday back around/’Cause I know how I feel about you now”.


About this entry